VINURILE ROSII
Vinurile rosii extractive, consistente, cum sunt cele din podgoria Plaiurile Drâncei; Dealurile Craiovei, Sâmburesti, Dealul Mare, Murfatlar, se consumă la temperatura camerei, respectiv la 18 -20°C. Vinurile rosii mai usoare, cu un continu’ al extractului ceva mai redus (Tîmburesti, Dăbuleni, Minis), câstigă dacă sunt consumate putin mai reci, respectiv la temperatura de15-18°C

VINURILE ALBE
Toate vinurile albe inclusiv cele de la Dumitra si Lechinta, cer a fi consumate răcoroase dar nu reci. La temperaturi prea joase vinul “amorteste” si îsi ascunde frumusetile; asa se întâmplă cu buchetul care nu începe să se degajeze decât la o temperatură vecină cu 10°C. în general, vinurile albe este bine să se consume la temperatura de 10-12°C.

VINURILE SPUMANTE
Vinurile spumante trebuie consumate la temperatura de 7-10°C.

AJUSTAREA TEMPERATURII VINULUI
Incalzirea vinului
Dacă vinul are o temperatură inferioară celei indicate pentru a fi consumat, este necesar să folosim mijloace prin care să ridicăm temperatura până la nivelul dorit. Nu este indicat ca ridicarea temperaturii vinului să se realizeze utilizând diferite surse de căldură.
A pune o sticlă cu vin să se încălzească de la o sursă de căldură (sobă, resou, calorifer etc.) este de-a dreptul barbar. Vinul este un produs delicat si foarte sensibil la variatiile si mai ales la salturile bruste de temperatură. Folosind aceste mijloace, din vinurile mari, cu reputatie, devenite celebre obtinem în câteva momente vinuri fără personalitate, cu buchetul alterat, iar cei ce asteaptă cu nerăbdare să le cunoască se vor întrista după ce vor gusta din pahar, apreciind de bună seamă că protectorul vinului nu stăpâneste regulile elementare de prezentare a vinului si nici nu dă dovadă că stie să-l respecte.
Cel mai indicat mijloc utilizat pentru ridicarea temperaturii vinului, la temperatura camerei de 18-20°C, este aducerea sticlelor din pivnită si lăsarea lor suficient timp, uneori chiar 48 ore în camera unde vor fi consumate, timp în care urcarea temperaturii vinului se face lent si discret.
Dacă, după ce vinul a fost pus în pahar, constatăm că nu este suficient de cald, se ocroteste câteva momente paharul în mână transmitând vinului căldura pretuirii ce o merită, după care se poate admira si consuma.
Racirea vinului
Pentru vinurile albe, temperaturile care pun cel mai fidel în valoare însusirile olfacto-gustative sunt mai coborâte (10-12°C, pentru spumante 7-10°C). De aceea, înainte de a fi consumate, trebuie să luăm măsuri pentru coborârea temperaturii.

Desi asupra mijloacelor utilizate pentru coborârea temperaturii specialistii au părerile destul de controversate, cele mai multe opinii pledează pentru expunerea vinurilor în camere (încăperi) cu temperaturi joase (10-12°C), fraparea cu gheată (pentru vinurile spumante), utilizarea frigiderului. Indiferent de împrejurări, nu trebuie admisă fraparea paharelor cu vin sau introducerea cuburilor de gheată în vinul din pahare. Aceste practici ar dovedi lipsa de pretuire a eforturilor făcute de viticultor si vinificator pentru a oferi în pahar cea mai mare cantitate de energie solară înglobată într-un aliment. Sau, altfel spus, nu merită a se depune atâta trudă dacă tot este sortită dispretului.

DECANTAREA VINULUI INVECHIT
De-a lungul anilor, vinurile rosii depun un sediment pe peretii sticlei. Inainte de a fi puse în consum, asemenea vinuri trebuie decantate (separată partea limpede de sedimentul format). Operatia atrage după sine, ca urmare a aportului de oxigen, o oxidare a vinului, motiv pentru care se realizează cu putin înainte (1-2 ore) de a fi consumate. Timpul de la decantare la punerea în consum este cu atât mai scurt cu cât vinurile sunt mai vechi (evoluate) si mai usoare, si mai îndelungat (1-2 ore) pentru cele consistente si tinere. Decantarea vinului presupune următoarele operatiuni:

•  într-un loc obscur se aprinde o lumânare, la flacăra ei se examinează cu multă precautie si tinând sticla tot timpul în pozitie verticală (pozitie în care a fost tinută în cameră pentru a realiza vinului temperatura de 18-20 grade C) se stabileste locul unde s-a localizat sedimentul.
•  Se curătă dopul sticlei si stratul protector de ceară.
•  Se scoate dopul sticlei cu precautie pentru a evita miscarea si bruscarea vinului din sticlă.
•  Se ia sticla cu mâna dreaptă, aproape de nivelul fundului, având grijă ca partea unde sedimentul este mai gros să fie îndreptată (în apropierea) spre luminarea aprinsă. Se înclină foarte încet sticla, folosind ca punct de sprijin degetul arătător de la mâna stângă, aducând gâtul sticlei pe marginea pâlniei.
•  Se începe transvazarea, usor, atent, într-o sticlă curată si dezinfectată, a părtii limpezi din sticla de vin, fără a produce bule de aer.

Lumânarea trebuie să lumineze din acel moment locul unde sticla începe să se rotunjească (începând de la gât). Se urmăreste foarte atent cum depunerea progresează către gâtul sticlei; pe măsură ce se apropie se reduce debitul, iar când apar primele semne de impurităti se ridică cu repeziciune gâtul sticlei.
Dacă decantarea se face cu precautie, putem să beneficiem de întreaga parte limpede a vinului si sedimentul să fie riguros înlăturat.

Etichete: decantarea vinului, incalzirea vinului, racirea vinului, temperatura de consum, vin invechit, vinul romanesc