8
Apr

Aprilie – Prier

   Publicat de către: admin   în categoria Obiceiurile pamantului

APRILIE – Prier

Luna aprilie inseamna timp favorabil, prielnic holdelor si turmelor de vite. Cand vremea e inselatoare, cu timp friguros si secetos pentru semanaturi, aprilie anunta saracia si i se spuneTraista-n Bat. In aprilie continua semanaturile de primavara, se inchid tarinele pentru pasunatul devalmas, se formeaza turmele, se tund oile inainte de a fi urcate la munte, se construieste sau se repara tarcurile si oboarele pentru vite. 

Sarbatorile din aprilie cu data fixa (Ziua Pacalitului, Antipa, Sangiorzul Vacilor, Sangiorz, Marcul Boilor) si cu data mobila (Lazarelul, Mosii de Florii, Floriile, Joimari, Pastele, Pastele Blajinilor, Matcalaul, Ropotinul Testelor si altele) cuprind numeroase obiceiuri si practici traditionale grupate in doua scenarii rituale de innoire a timpului: Pastele siSangiorzul.

Lazarelul

Lazarelul este un ceremonial al cetei de fecioare, structurat dupa modelul colindelor, dedicat zeului vegetatiei cu acelasi nume in Sambata Floriilor. Personajul central, Lazarita,imbracata mireasa (rochie alba si coronita de flori pe cap), se plimba cu pasi dansanti, inainte si inapoi, in interiorul cercului format din surate, pe o melodie simpla, duioasa, care povesteste drama eroului vegetatiei: plecarea de acasa a tanarului cu oile sau cu caprele, catararea in copac pentru a dobori frunza animalelor, moartea lui naprasnica prin caderea din arbore, cautarea indelungata si gasirea trupului neinsufletit de surioare, aducerea acasa, scalda mortului in lapte dulce, imbracarea in frunze de nuc, aruncarea scaldei pe sub nuci, invierea si metamorfozarea lui Lazarel in flori si vegetatie luxurianta, moment culminant marcat de hora vesela a colindatoarelor. 
Moartea si renasterea anuala a eroului reconstituite de textul folcloric, pastreaza amintirea ceremoniilor antice dedicate zeilor vegetatiei(Dionysos, Adonis, Afrodita, Attis, Osiris)
Dupa unele traditii, corpul neinsufletit al lui Lazar a fost gasit si bocit, de sora lui mai mare, care era nevasta lui Dragobete si nora Babei Dochia. De atunci ar fi ramas si obiceiul jelitului la mort (Dobrogea, sudul Munteniei)
……………………………………………………………………………………….. 

Floriile

Sarbatoarea din duminica ce precede Pastele, dedicata zeitatii romane a florilor, Flora, peste care crestinii au suprapus sarbatoareaIntrarii Domnului in Ierusalim, este numita de români Floriile
Importanta sarbatorii este sporita de interdictiile de munca si sacrificiul ritual al pestelui numit Dezlegarea la peste. La semnificatia veche, de reinviere a naturii, cand infloresc florile, salcia si pomii fructiferi, s-au adaugat functii si semnificatii noi, legate de cultul mosilor si stramosilor (pomeni, curatirea mormintelor si cimitirelor, infigerea in morminte a ramurilor de salcie, invocarea spiritelor mortilor in actele de divinatie etc.). 
Ramurile de salcie, simbol al fertilitatii si vegetatiei de primavara, se duc la biserica pentru a fi sfintite. Cu acestea, oamenii impodobesc icoanele, usile si ferestrele, se incing peste mijloc, le pastreaza pentru tratarea bolilor de-a lungul anului sau le folosesc la vraji si descantece. In unele locuri din tara, in ziua de Florii se scotea martisorul facut cadou la 1 martie si se agata intr-un maces sau intr-un pom inflorit, se aeriseau hainele si zestrea. 
Sarbatoarea este celebrata, cu unele diferentieri zonale, pretutindeni in România.
……………………………………………………………………………………….. 

Pastele Blajinilor

Sarbatoarea populara cu data mobila, numita si Pastele Mortilor sauLunea Mortilor este dedicata spiritelor mosilor si stramosilor. In cele mai multe locuri, mai ales in nordul Moldovei, in duminica Tomei se considera ca este Pastele blajinilor sau al Rohmanilor. Blajinii sint un popor care traiesc departe pe un ostrov pe unde trece apa Simbetei sau chiar sub pamint, linga rai. Ei ar fi cei care, atunci cind Moise a despartit Marea Rosie sa treaca evreii, n-au mai apucat sa iasa. Acestia sint niste oamenii foarte evlaviosi si, evident, blajini. Rohmanii se intilnesc cu femeile lor numai o data pe an, de Paste. Numai ca, ei nestiind sa calculeze cind cade acesta, femeile romanilor arunca coji de oua rosii in riuri pentru a le da de veste ca e Pastele.
In aceasta zi, credinciosii depun ofrande pe morminte, bocesc mortii, impart pomeni, fac libatiuni, se intind mese festive (rituale) in cimitir, langa biserica, sau in camp, la iarba verde. “Acolo”, dupa un an de post si izolare, barbatii (blajinii) se intalnesc cu femeile (blajinele) pentru procreare, se ospateaza cu resturile de alimente trimise pe apa, cazute pe pamant si in iarba, sau date de pomana de rudele lor de “aici”. Astfel, oamenii isi imaginau ca pot petrece Pastele impreuna cu mosii si stramosii “aici”, prin venirea spiritelor mortilor cand se deschid mormintele si cerurile la Joimari sau separat, fiecare in lumea din care face parte, oamenii “aici” si blajinii “acolo”, dar cu alimente si bautura expediate prin diferite tehnici de rudele de “aici” (Moldova, Bucovina, Dobrogea, Maramures, Bistrita-Nasaud, Banat).

Adauga in reteaua ta:
  • Print this article!
  • Digg
  • del.icio.us
  • Facebook
  • Google Bookmarks
  • Blogosphere News
  • LinkedIn
  • MySpace
  • Turn this article into a PDF!
  • RSS
  • Twitter
  • Yahoo! Bookmarks

Etichete: , , ,

Acest articol a fost publicat Wednesday, 8 April 2009, ora 14:15 si este atasat categoriei Obiceiurile pamantului. Puteti urmari raspunsurile la acest articol utilizand RSS 2.0. Puteti merge direct la sfarsitul articolului pentru a comenta.

Trimite un răspuns

Trebuie să vă autentificaţi pentru a putea publica un comentariu.