5
Feb

Februarie – Faur

   Publicat de către: admin   în categoria Obiceiurile pamantului

Denumirea populara a lunii februarie, Faur, este legata de mesterii fauri, lucratori ai fierului, care pregatesc uneltele de munca, ascut sau confectioneaza fiarele sau cutitele de plug inainte de deschiderea sezonului agrar. Pentru ca are numai 28 de zile, 29 in anii bisecti, Faureste considerat fratele cel mic al lunilor anului.
Timpul reflecta capriciile copilului Faur: cand rade si zambeste e frumos, cand plange bate viscolul, cand e suparat da ger de crapa pietrele.
In februarie se incheie sezatorile si, impreuna cu acestea, distractiile tinerilor din serile si noptile lungi de iarna. Apropierea sezonului agrar aduce in plin plan preocuparile economice: ingrijirea atenta a vitelor de munca, repararea uneltelor, pregatirea semintelor pentru semanat etc.

1 februarie – Arezanul Viilor
Cu o zi inainte de Ziua Ursului (Stretenia), in unele asezari din sudul Romaniei se desfasoara un ceremonial bahic, de origine tracica, numitArezanul sau Gurbanul Viilor.
In dimineata zilei de 1 februarie, barbatii mergeau la plantatiile de vita de vie, de obicei in saniile trase de cai.
Inainte de plecarea din sat se striga: “Hai sa mergem la Gurbanu!”. Ajunsi in camp, fiecare proprietar isi taia, de la vita sa, cateva corzi cu care se incingea peste piept si isi facea cununita pe cap si cingatoare la brau. Dezgropa apoi sticla sau plosca cu vin ingropata toamna si se intalneau cu totii in jurul focului aprins pe o inaltime. Acolo se manca, se bea, se juca in jurul flacarilor, se sarea peste foc, se stropea vin peste jaragaiul incins. Seara, barbatii se intorceau in sat, cu faclii aprinse in mana, si continuau petrecerea pe grupe de familii.
Este posibil ca in vechime sa se fi jertfit o oaie sau un berbec, asa cum indica numele turcesc al obiceiului, Gurban: sacrificiul unui animal intreg si impartirea lui participantilor.

24 februarie – DRAGOBETELE
24 februarie este, pentru romani, sarbatoarea “DRAGOBETELUI”, o sarbatoare traditionala si veche romaneasca, inlocuita tot mai des in ultimul timp cu sarbatoarea americana “Ziua Indragostitilor”.
Numele “Dragobete” vine de la “beat de dragoste” si se mai numeste“Sfantul Ion de primavara”, cel care este fiul Babei Dochia.
I se mai spune si Dragomiru-Florea sau “Granguru” pentru ca acum are loc nunta pasarelelor din padure. Pentru a-si atrage perechea, Graurul auriu pune cateodata in cuib un banut stralucitor. Dragobetele se serbeaza pe 24 Februarie. Daca in aceasta zi ai norocul sa auzi pupaza, vei fi harnic tot anul.
Acesta este momentul in care cete de fete si flacai “fac Dragobetele”, pornind in lume chiuind si haulind pentru a culege ghiocei si viorele. Tinerii schimba vorbe de dragoste intre ei, sperand sa fie iubiti de toti pe tot parcursul anului.
In plus, ei practicau un obicei de initiere premaritala cu scopul de a se feri de farmece si facaturi de urit.
Adolescenta nu e individuala, ci se bazeaza pe grupuri. De aici vine obiceiul recent al cavalerilor si domnisoarelor de onoare de la nunti. 
Dragobetele este, pentru romani, o faptura mitica (asimilata cu Eros), care personifica logodna animalelor si, prin extensie, a fetelor si baietilor. Aceasta sarbatoare patronata de Dragobete este asociata cu momentul in care animalele devin fertile. Gospodinele dau pasarilor domestice, in ziua de 24 februarie, hrana considerata afrodisiaca.
Dragobetele, personificare magica a iubirii, era insotit de zane numite “Dragostele”. Soli ai destinului si ai evenimentelor implacabile, acestea il pandeau pe om pe cele mai neasteptate carari ale vietii. Ele cunosteau anume cuvinte de dragoste pe care le sopteau tinerilor indragostiti pentru a-si atrage iubirea dorita. Pentru a avea efect, nimeni in afara de urechea fiintei iubite nu trebuia sa auda aceste soapte de dragoste. In aceste soapte se regaseau cuvinte ca: dragoste, dor, drag, inima si numele persoanei iubite. Toate aceste gesturi si vorbe de dragoste constituiau, in acelasi timp, practici benfice pentru sanatatea si echilibrul enrgetic al organismului.
Alta cerinta a Dragobetelui era juramantul de a nu se minti unul pe altul, juramant pe care si-l faceau pentru tot anul indragostitii sau prietenii deveniti frati de cruce cu ocazia ritualurilor de infratire practicate in aceasta zi.

Adauga in reteaua ta:
  • Print this article!
  • Digg
  • del.icio.us
  • Facebook
  • Google Bookmarks
  • Blogosphere News
  • LinkedIn
  • MySpace
  • Turn this article into a PDF!
  • RSS
  • Twitter
  • Yahoo! Bookmarks

Etichete: ,

Acest articol a fost publicat Thursday, 5 February 2009, ora 14:01 si este atasat categoriei Obiceiurile pamantului. Puteti urmari raspunsurile la acest articol utilizand RSS 2.0. Puteti merge direct la sfarsitul articolului pentru a comenta.

Trimite un răspuns

Trebuie să vă autentificaţi pentru a putea publica un comentariu.