MAI – Florar
Luna indica, prin denumirile populare, timpul florilor (Florar, Florariu) si exuberanta vegetatiei (Frunzar).
Zicala populara “Mai e Rai”caracterizeaza cel mai propice timp pentru agricultura: suficient de calduros, precipitatii abundente, lipsite de grindina si piatra. Pe ogoare, in livezi, gradini si podgorii activitatea este in toi, iar turmele de oi, cirezile de vite si prisacile dau randament maxim. Sarbatorile populare din luna mai, putine cu data fixa (Arminden, Constandinu Puilor si Ioan Fierbe-Piatra) si mai numeroase cu data mobila: (Pastele Blajinilor, Ropotitul Testelor, Matcalaul, Joile Verzi, Todorusale) cuprind obiceiuri si practici sezoniere specifice primaverii.
Citeşte restul articolului »
Etichete: florar, luna martie, Obiceiurile pamantului, Traditii si obiceiuri
APRILIE – Prier
Luna aprilie inseamna timp favorabil, prielnic holdelor si turmelor de vite. Cand vremea e inselatoare, cu timp friguros si secetos pentru semanaturi, aprilie anunta saracia si i se spuneTraista-n Bat. In aprilie continua semanaturile de primavara, se inchid tarinele pentru pasunatul devalmas, se formeaza turmele, se tund oile inainte de a fi urcate la munte, se construieste sau se repara tarcurile si oboarele pentru vite.
Sarbatorile din aprilie cu data fixa (Ziua Pacalitului, Antipa, Sangiorzul Vacilor, Sangiorz, Marcul Boilor) si cu data mobila (Lazarelul, Mosii de Florii, Floriile, Joimari, Pastele, Pastele Blajinilor, Matcalaul, Ropotinul Testelor si altele) cuprind numeroase obiceiuri si practici traditionale grupate in doua scenarii rituale de innoire a timpului: Pastele siSangiorzul.
Citeşte restul articolului »
Etichete: luna aprilie, Obiceiurile pamantului, prier, Traditii si obiceiuri
1 Martie, Ziua Martisorului
De 1 Martie, femeile din Romania primesc martisoare.
Este un moment pe care putina lume il mai considera astazi magic.
1 martie este considerat, dupa vechiul calendar, inceputul unui Nou An. Se pare ca romanii sunt singurii europeni care sarbatoresc, de doua ori in fiecare an, Anul Nou, desi putini romani o stiu. Obiceiul Martisorului este o sarbatoare care nu se gaseste in lume decat in spatiul carpatic si, pentru marea lui frumusete, a fost imprumutata si de popoarele tarilor vecine.
La origini, acest dar magic, ritualic, se purta la incheietura mainii. Apoi a fost purtat la gat.
Acum, martisorul se prinde in piept sau se constituie intr-un cadou simbolic oferit femeilor.
Drumul acestui obicei pana in zilele noastre este usor de urmarit. Citeşte restul articolului »
Etichete: martisor, Obiceiurile pamantului, Traditii si obiceiuri
Denumirea populara a lunii februarie, Faur, este legata de mesterii fauri, lucratori ai fierului, care pregatesc uneltele de munca, ascut sau confectioneaza fiarele sau cutitele de plug inainte de deschiderea sezonului agrar. Pentru ca are numai 28 de zile, 29 in anii bisecti, Faureste considerat fratele cel mic al lunilor anului.
Timpul reflecta capriciile copilului Faur: cand rade si zambeste e frumos, cand plange bate viscolul, cand e suparat da ger de crapa pietrele.
In februarie se incheie sezatorile si, impreuna cu acestea, distractiile tinerilor din serile si noptile lungi de iarna. Apropierea sezonului agrar aduce in plin plan preocuparile economice: ingrijirea atenta a vitelor de munca, repararea uneltelor, pregatirea semintelor pentru semanat etc.
1 februarie – Arezanul Viilor
Cu o zi inainte de Ziua Ursului (Stretenia), in unele asezari din sudul Romaniei se desfasoara un ceremonial bahic, de origine tracica, numitArezanul sau Gurbanul Viilor. Citeşte restul articolului »
Etichete: Obiceiurile pamantului, Traditii si obiceiuri
Cum e omul la Anul Nou, asa e tot anul, de aceea e bine sa pui gând bun la toate, ca asa vor ramâne.
Sa te pazesti sa nu te superi si sa nu te sfadesti, sa râzi, sa ai bani la tine si sa fii tot vesel, c-asa-ti va merge. (I. Muslea)
Sarbatorile traditionale din aceasta luna:
l ianuarie - Anul Nou, Sf. Vasile, Sân-Vasâi
Este prima zi a anului si de aceea are o mare încarcatura magica.
Exista multe practici si ritualuri prin care oamenii încearca sa-si stabileasca sau sa influenteze un destin fast în anul care începe, pentru ei, pentru cei apropiati lor, pentru recoltele viitoare si chiar si pentru animalele din gospodarie.
Plugusorul, Semanatul, Plugul cel mare, Vasilca, Sorcova, Colindele Sf. Vasile sunt traditii întâlnite în toate zonele tarii, obiceiuri încarcate de “magia primei zile” si bazate pe urari de bunastare si fericire. Acestei zile i se mai spune si Craciunul mic pentru ca, în traditia populara, se spune ca Vasile ar fi fost numele pe care l-ar fi primit la nastere Mântuitorul, Iisus fiind numele pe care 1-a primit odata cu taina botezului.
Aceasta este si ziua în care este pomenit Sf. Vasile cel Mare care a trait în Capadocia.
………………………………………………………………………………………..
5 ianuarie - Ajunul Bobotezei
Aceasta zi se serbeaza prin post. In noaptea dinaintea Bobotezei se deschid cerurile si Dumnezeu îndeplineste rugaciunile celor care au privegheat si au postit. Mai ales fetele si flacaii de însurat tin aceasta zi ca sa-si ghiceasca ursitul.
……………………………………………………………………………………….. Citeşte restul articolului »
Etichete: Genarie, luna ianuarie, sarbatori traditionale
ÎMPĂRŢIREA CĂRNII DE PORC PE CALITĂŢI
In timpul curãtirii de flax (pãrti ce nu sunt bune de mîncat) a cãrnii de porc, se separã slãnina tare si cea pe jumãtate tare. Fiecare jumãtate de porc se împarte în patru categorii si 9 sectiuni, dupã calitate.
Clasificarea categoriilor de carne de porc (pentru jumãtate de porc)
Calitate superioara: Muschiuletul si Antricotul
Calitatea I: Pulpa, Spata
Calitatea a II-a: Ceafa, Pieptul, Fleica.
Calitatea a III-a: Rasolul din spate, Rasolul din fatã.
Carnea de purcel de lapte nu se împarte pe calitãti; tot corpul formeazã în întregime o singurã calitate, împreunã cu capul si picioarele.
Cotletul sau antricotul este regiunea spinãrii si a salelor. Cotletul cuprinde o cantitate micã de tesut conjunctiv si se întrebuinteazã la prepararea celor mai bune afumãturi si mîncãruri. Astfel: partea de la rinichi – pentru snitele, partea de la coaste — pentru cotlete de porc sau fripturã în bucatã întreagã. Citeşte restul articolului »
Etichete: pomana porcului, preparate traditionale
Atenţie! Conform noilor norme europene, tăirerea tradiţională a porcului constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă.
Dacã gospodãria este micã si posibilitãtile nu îngãduie sã se cumpere un porc mare, atunci este mai bine ca douã sau mai multe gospodãrii sã taie în comun un porc mare (de circa 200 kg), decît sã taie fiecare separat unul mic, întrucît nu este spornic (nu dã randament).
Cel mai bun timp pentru sãrare este din decembrie pînã la sfîrsitul lui ianuarie; atunci se fac cele mai bune mezeluri si afumãturi. Afumãturile se pun de obicei întîi la sãrare.
Deosebit de însemnatã este supunerea la post a animalelor înainte de tãiere. Resturile de hranã ce se aflã înãuntrul lor mãresc în chip înselãtor greutatea vie a animalului, îngreuneazã jupuirea, sîngerarea si eviscerarea (adicã golirea). Animalele sunt adãpate însã în timpul postului pentru a nu da loc la o scãdere a apei din tesuturile muschilor. Citeşte restul articolului »
Etichete: preparate traditionale, taierea porcului, Traditii si obiceiuri
Divinitatea solara care a preluat numele si data de celebrare a Sfantului Ignatie Teofanul (20 decembrie) din Calendarul ortodox, este numita in Calendarul popular Ignat sau Ignatul Porcilor.
Sacrificiul sangeros al porcului, substitut neolitic al spiritului graului, in ziua de Ignat, este o practica preistorica, care supravietuieste in tinuturi romanesti extracarpatice. Credintele, obiceiurile si practicile magice referitoare la prevestirea mortii violente, prinderea si injunghierea victimei, semnele facute pe corp (pe frunte, pe ceafa, pe spate), jumulirea parului pentru bidinele si jupuirea soriciului pentru opinci, parlirea (incinerarea simbolica a cadavrului), ciopartirea corpului, grasimea folosita la farmece, cantece si prepararea leacurilor, alimente rituale preparate din diferite organe vitale ale animalului, formule magice sunt relicve ale sacrificiului, prin substitutie, ale unui mare zeu preistoric.
Etichete: Ignatul, taiatul porcilor, Traditii si obiceiuri
Decembrie este luna a zecea in Calendarul roman – cu inceput de an la 1 martie – si luna a douasprezecea in Calendarul iulian si gregorian – cu inceput de an la 1 ianuarie. Denumirea populara a lunii, Neios, se refera la caderea abundenta a zapezilor, in timp ce alte denumiri zonale – Andrea, Indrea si Undrea -pastreaza amintirea lui Santandrei, praznuit in ultima zi a lunii noiembrie. In cursul acestei luni se afla inceputul iernii atat in Calendarul oficial (1 decembrie), cat si in Calendarul popular (6 decembrie, Mos Nicolae) si in Calendarul astronomic (ziua solstitiului de iarna).
In aceasta perioada a anului, la sate viata productiva intra intr-un proces de relaxare, in paralel cu intensificarea manifestarilor spirituale.
Sarbatorile lunii decembrie pregatesc, prin obiceiurile, ritualurile si practicile magice pe care le adapostesc, sfarsitul si inceputul anului calendaristic: Bubatul, Sava, Mos Nicolae, Ana Zacetenia, Modest, Ignatul Porcilor, Mos Ajun, Mos Craciun, ingropatul Craciunului.
Etichete: luna decembrie, Obiceiurile pamantului, Traditii si obiceiuri, Undrea
Publicat de către: Atro în categoria Serbeturi
250 g foi de trandafir, 1 l apă, 1 kg zahăr, un vârf de linguriţă sare de lămâie.
Se vântură sau se dau prin ciur 250 g de foi alese de trandafir, ca să se îndepărteze praful galben ce cade din flori. Se pun la fiert cu 1 1 de apă, până scade aproape la jumătate. Se dau la o parte şi se lasă să se răcească. Se strecoară printr-un tifon des. Se pun în tingire 2 pahare din această zeamă bine limpezită şi zahărul. Se ţine pe marginea maşinii până se topeşte, se dă apoi la foc iute. în timpul fiertului se iau 2 linguriţe din acest sirop, se pun într-o ceaşcă, cu un vârf de linguriţă de sare de lămâie, amestecând până se dizolvă. Se încearcă şerbetul dacă este legat ca şi cel de căpşuni. Se dă la o parte, se acoperă cu o cârpă udă, iar când s-a răcorit atât cât poate suferi degetul, se freacă cu făcăleţul. în momentul când începe să-şi schimbe culoarea, se pune câte puţin din siropul în care am dizolvat sarea de lămâie. Aceasta colorează frumos şerbetul, dar în acelaşi timp îl acreşte, de aceea nu trebuie pusă prea multă. Când şerbetul este gata, se frământă cu mâna, sau se pune direct în borcane.
Etichete: Serbet de trandafir, Serbeturi